Transfer tehnologic

Transferul tehnologic este definit ca un proces derulat de către structuri de cercetare prin care un sistem de cunoştinţe (brevetat sau nebrevetat) este transferat spre entităţi socio-economice, capabile să materializeze aceste cunoştinţe în beneficiul lor sau al societăţii în general.

În abordarea tradițională, autoritățile publice prin intermediul institutelor de cercetare furnizau soluții tehnice către cei interesați. Rezultatele cercetării erau diseminate în articole sau brevete.

În zilele noastre există o colaborare sinergică între instituțiile publice, organizații de cercetare, firme private și alte grupuri de interes din societate. Acestea este posibilă atunci când fiecare parte implicată face demersuri pentru a comunica propriile nevoi concomitent cu a întelege nevoile celuilalt.

Convergența ideilor este asigurată de către managerul de transfer tehnologic care reprezintă un translator între două limbaje, culturi şi mentalităţi diferite: cea academică şi cea industrială.

Canale de transfer tehnologic:

• Teste, încercări, analize punctuale pentru companii private
• Compania are nevoie de cercetări complexe care vizează nevoile sale de dezvoltare/inovare pe termen mediu și lung: de la testarea de soluții inovative asupra unui produs/proces existent, până la dezvoltarea de produse/servicii noi
• Activități de cercetare industrială și/sau dezvoltare experimentală realizate prin colaborare efectivă între organizaţia de cercetare şi companie
• Transfer de proprietate intelectuală prin licențierea/cesionarea brevetelor
• Cercetare aplicată, finanțată 100% de companii
• Suport pentru înființarea de spin off-uri și/sau start up-uri
• Instruire personal pentru exploatarea infrastructurii sau dezvoltarea/implementarea unor noi metode de lucru